Bike Trip Viscri – ce am invatat
Publicat pe 29 Iulie 2016

Radu Daniel
fav

Bike Trip Viscri – ce am invatat

13
 
 
 

Ora 07:00

 
Deschid ochii si simt mirosul de iarba umeda, amestecat cu umezeala unei case cu pereti grosi, din caramida si lemn. Podeaua de lemn scartaie, in drum spre baie. Arunc apa pe fata, ma uit pe geamul mare din mansarda unde suntem cazati si vad iarba care trimite mirosul...
 
 
 
In 5 minute sunt in fata casei, unde este o pajiste mare si vuietul brazilor. Nici un zgomot, doar vuietul brazilor. Aseara am ajuns la 02:00, dupa o masa zdravana si 4-5 pahare de palinca. In Bucuresti mi-ar fi luat 30-45 de minute pana sa ma dau jos din pat. Aici totul te invita sa iesi afara, sa simti, sa auzi, sa mirosi, sa traiesti!
 
 
 
IMG_0062
 
 
 
1
 
 
 
Intru in salonul casei - o combinatie de caramida cu lemn si sticla. In bucatarie, o femeie face ceva zgomot. Incep o discutie, nu pare din partile locului. Nu este - urmeaza sa aflu mai tarziu povestea ei, pentru moment ma intereseaza cafeaua, smantana cu 50 % grasime, painea locala coapta si batuta cu ciomagul.
 
 
Dupa o ora, in salon apar si altii. O parte sunt cei cu care am venit, Lavinia, Marius si Simona, altii sunt povesti interesante. Stam cu totii la aceeasi masa de parca ne cunoastem de ani. 
 
 
2
 
 
 
Acesta este primul lucru pe care il inteleg: sentimentul de invidualitate este mult prea prezent si aprig in viata mea zilnica. Paradoxal, desi am acces la foarte multi oameni zilnic, tot ce vreau este sa traiesc in propria-mi mentalitate. Aici am loc mental, am spatiu sa aud, sa vad, sa cunosc, sa stau de vorba. Erau drumeti in drum spre Electric Castle, s-au oprit sa vada locurile si pentru mancare ?
 
 
 
Trece o ora si un cuplu se opreste, vorbesc germana. Sa fi avut in jur de 50 de ani. Sunt pe drum de 2 ani jumatate - strabat lumea pe bicicleta. Noi am ajuns la Bunesti cu masina pe Valea Prahovei in 6h, ni s-a parut mult si am gasit motiv sa ne plangem. Oare ce parere au ei despre asta? ?  Nu am apucat sa ii intreb, eram cu mintea in alta parte. Urma sa luam bicicletele sa mergem pe circuitul montan. Ma simteam plin de energie dupa slanina, smantana, paine, omleta si bineinteles palinca.  ?
 
Ne echipam, casti, pantaloni, tricouri, energizante, apa, pompa, bateriile pline, inimile la maxim, energie extra full.
 

Plecam la 11:15.

 
 
 
 
IMG_0076
 
 
Intru pe poteca de langa casa unde suntem cazati. Este ingusta si dupa un minut de pedalat dau de o mica rapa in dreapta. La 50 de metri dupa - un urcus plin de pietre si iarba. Ma gandesc ca nu e chiar asa usor drumul si ma intorc sa vorbesc si cu ceilalti. Toti sunt incantati: vor sa faca, sa arate, sa se vada ... este un grup pestrit de 9 oameni din diverse categorii sociale si meserii, dar apropiati ca varsta si dorinta de experiente noi si dezvoltare. 
 
Ne oprim la fiecare poienis: sa pedalezi pe pamant, sa simti mirosul de pamant amestecat cu iarba, balega pe alocuri, par pentru un orasean o experienta ireala, ca atunci cand citesti ceva intr-o carte de istorie si te minunezi ca a existat asa ceva la un moment dat in timp.
Sunt portiuni inguste sau aproape de un hau de 2-3 metri. Ma uit sa nu prind iarba la roata pentru ca pot aluneca usor si sa abordez corespunzator micile urcusuri pentru ca drumul este ingust si un picior pe langa inseamna in balarii, care de multe ori pot fi tufisuri mari de urzici.
 
 
5
 
 
4
 
 
 
Incercam sa mergem compact, dar nu suntem pe aceeasi lungime de unda si ne cam ciocnim unii de altii. Astfel, ne separam.
 
3 km de drum “ca de rai” vorba prietenului meu, Marius.
 
Ajungem in strada, unde timp de 6 km avem de pedalat pana la Mesendorf  - drum usor de asfalt. Baietii sunt in fata, fetele mai in urma. Suntem 3 in fata, mai vine unul, suntem 4 si usor vine si sotia unui prieten. Facem un pluton de 5. Ajungem la o panta, fie nu sunt pe pinionul care trebuie, fie nu pe foaia care trebuie. Ma opresc gafaind… credeam ca pot mai mult, nu imi dau seama ce nu ma tine. Or fi plamanii sau picioarele? Cred totusi ca sunt picioarele pentru ca simt efectiv ca imi explodeaza pulpele de la pedalat. Dar nu ma opresc, ii vad in fata si nu imi pot accepta conditia, sunt teoretic cel mai sportiv din grup.
 
Ii ajung din urma, aflu ca am roti mai mici la bicicleta decat restul. Ma oftic, dar cui ii pasa?
 
Ajungem in Mesendorf… sunt putin obosit de urcus si de la soarele arzator sub care am mers.
 

Este 12:30. 

 
 
6
 
 
Facem un popas la un satean care construieste o casa de oaspeti. Aici nu sunt hoteluri sau moteluri, sunt case reconditionate: pe afara arata exact la fel ca in urma cu 40-50 de ani, poate chiar mai mult, dar la interior au conditii moderne. El merge intr-un Golf 2 de circa 20 de ani, investitia lui este moderna si de banii pe care ii baga acolo si-ar fi permis usor un BMW sau Mercedes. Dar aici se vede diferenta de mentalitate. 
 
 
Vizitam biserica din localitate si ne intoarcem in curtea sateanului. Suntem antreprenori, traineri si cu toate astea in grup troneaza o degringolada totala. Nu stim unde vrem sa mergem, nu avem traseu sau habar pe unde merge traseul, cat dureaza, ce efort presupune. Un cuplu isi anunta intentia de a urma drumul cel mai scurt catre casa, Lavinia la fel, sictirita de degringolada in care ne aflam. Pe mine nu ma intereseaza asa mult organizarea, nu am chef sa gandesc … sunt la relaxare, nu am dimensiunea timpului, spatiului, efortului, traiesc clipa ? 
 
 
 

14:30 ne urnim

 
Prima parte a drumului este formata din pietris si asteptam sa dam de poteca prin padure. Stim ca prima parte este drum forestier si ca este putin urcus. Nu ma mai tin picioarele, Lavinia merge pe langa bicla. Asta e … e mai important sa stam impreuna decat sa aratam ce cocosi suntem. Nu am venit la concurs. In fata, ceilalti s-au rasfirat unii pe bicle, altii pe langa.
 
Uite varful! Probabil acolo este poteca. Ii vad si pe ceilalti care s-au oprit. Nu este poteca, doar s-au oprit sa mergem toti impreuna. E un drum forestier care urca continuu, presarat de bolovani mari, noroi si balti. Nu poate fi practicat pe bicla, cel putin nu de mine. Merg pe langa … 
 
6 km 
 

Este 15:30.

 

Ajungem la o bifurcatie. Suntem toti obositi, toti mergem catre Viscri -drumul cel mai scurt. 12 km… super misto, drum pietruit practicabil prin padure. 
 
 
7
 

 

Ora 16:00

 
Suntem de 30 minute prin padure si pedalam - cand urcam, cand coboram, cand iesim din padure si mergem pe poteci super inguste cat roata de bicicleta, inghitite de vegetatie. Coborarile sunt cele mai grele pentru ca poti foarte usor sa cazi, sa intri intr-un copac cu viteza, sau in boscheti unde nu stii daca cel mai mare rau e o tufa mare de urzici sau o groapa de intri cu bicicleta cu tot. 
 
 
 
8
 
 
 

Este 16:30

 
Ajungem la o alta bifurcatie, unde nu se mai vede drumul nostru de bicla. Presupunem ca este cel de masina. Mergem pe el si la un moment dat vedem poteca de bicicleta. Lavinia intreaba cat mai avem, ma uit pe GPS si imi arata ca am mers cam 6 km, deci mai avem jumate. A obosit … ii zic ca daca urcam pe bicle in maxim 1 ora ajungem. 
 
Urmeaza multe zone alternative de suis si coboras. Coborasul este pe bicla, suisul pe langa ea. Deja ma doare fundul de la șa… aproape cat sa faca insuportabil mersul pe bicicleta, dar pe langa ea facem prea mult. 
 
 
9
 
 
 

17:00 iesim din padure

 
Nu mai poate sa fie mult: uite daca iesim din padurea asta, Viscri e aproape... Urmeaza alta padure. Nu avem nici cel mai mic habar unde ne aflam, cat mai avem si unde sunt ceilalti. Am plecat fara mancare si ni se face foame, am ramas fara apa de o ora, asa ca decid sa mergem pe langa bicle. Un coboras! Perfect! Hai sa mai dam o tura pe bicla … dar parca nu am directie. Intru intr-un copac … ce dracu` e cu mine, poate de la oboseala. Dar aud un sunet ciudat in timp ce merg, de la cauciuc parca. Acum observ ca e dezumflat, de asta nu mai aveam directie. 
 
Scot telefonul, ma uit pe GPS care arata inca 4 km pana la Viscri. Decizia: mers pe jos mai repede (cat permite caratul bicicletei: maxim 1 ora). 
 
Mergem lejer, vorbim despre orice. Sunt muste, albine, tantari si plante care te biciuiesc la picioare si la maini. Suntem transpirati, insetati, infometati. 
 

Este 17:45

 
Am mers vreo 2-3 km deja, trebuie sa mai fie maxim 1 km, probabil dupa iesirea din padure. Deschid telefonul si GPS-ul imi arata inca 4 km… WTF? GPS-ul imi arata drumul drept care nu exista in padure. Injur de tot ce exista cca 2 minute, apoi imi dau seama ca am consumat energie inutil. 
 
Asta e - mergem mai departe. Bicicleta pe care o car dupa mine mi se pare un chin si este complet inutila. Imi vine sa o arunc, dar nu e mea, e a unui prieten. Acum este un tool care nu mai serveste si care doar ma ingreuneaza in a ajunge mai repede in oras, la apa, in pat, la baie, la mancare…. Si ceilalti nu au ramas cu noi, pompa este la unul dintre ei - poate ar fi mers umflat. De ce nu am luat ceva de rezerva?! … ah ce draci am! 
 
Transpiratia imi intra in ochi, ma ustura, si tantarii sunt gramada pe mine, este seara, sunt si mai multi. La un coboras, bicicleta mi-a venit peste picior si cadrul m-a lovit in tibie, fier pe os… de durere, am vrut sa dau cu ea, sa o crap in doua. 
 
Habar n-am cat mai e, nici nu ma mai interseaza: paduri, dealuri, drumuri, mergem din inertie… 
 

18:45 am ajuns.

 
 
Primul lucru: ma urc pe bicla si ma duc la singurul magazin din sat. Apaaaaa! Apoi mergem sa mancam.
 
 
10
 
 
 
 
 
In acest bike trip, am invatat urmatorele lucruri (pe unele le-am reconsiderat):
 
  1. Cand incepi ceva, este bine sa stii in ce te bagi. 
  2. Cum poti sa stii in ce te bagi, daca nu ai mai facut-o? :) 
  3. Gasca cu care esti este bine sa fie omogena, astfel incat sa ai spatele acoperit. 
  4. De cele mai multe ori ceea ce crezi si ceea ce poti sunt lucruri total diferite. Trebuie sa iti demonstrezi in realitate ce poti. 
  5. Echipa este omogena: daca unul singur merge incet, asa vor merge toti. 
  6. Nu exista niciun program sau tool care sa te pregateasca pentru ceva ce nu ai trait pentru ca nu stii ce ai de pregatit. 
  7. Un challenge de genul acesta este unul dintre cele mai bune moduri de a testa ceea ce credeai despre tine - pentru ca acest bike trip oglindeste perfect care iti sunt fricile, cum si cu cine te bucuri, daca ramai in grup sau singur etc.
 
Dupa acesta experienta, imi pemit sa va ofer un singur sfat: nu beti palinca inainte de drum!
 

Deci: cine se baga la urmatoarea runda 31 august - 3 septembrie?  ? 




Scrie si tu un comentariu

Trebuie sa fii logat pentru a lasa un comentariu.

Lasă un răspuns